• Muzeul de istorie Tecuci
    • Muzeul mixt Tecuci

Activitati recente

  Acestea sunt ultimele activitati ale Muzeului de istorie Tecuci

Activitate recenta 2

  Acestea sunt ultimele activitati ale Muzeului de istorie Tecuci

ACTIVITATE RECENTA 2

 Acestea sunt ultimele activitati ale Muzeului de istorie Tecuci

Articole de test 3

  Acestea sunt ultimele activitati ale Muzeului de istorie Tecuci

Modul stanga 1

În presa locală găsesc două articole, „Muzeul Mixt Tecuci, reabilitat şi rebotezat” (Tecuci.eu) şi „Muzeul Mixt din Tecuci va fi redenumit” (Zona Tecuci), din care am aflat că Muzeul Tecuci va fi numit, după reabilitare, „Anton Cincu”. Motivul (re)denumirii este în strânsă legătură cu membrii familiei Cincu, „dinastie” care a influenţat pozitiv evoluţia oraşului Tecuci.

Modul stanga 2

Povestea muzeului tecucean începe o dată cu  "Actul de  donaţiune‘‘, redactat în 16 iulie 1934, în care se spune: "Eu, Toader A. Cincu, am socotit (...) să ajut Primăria Oraşului Tecuci, în fruntea căreia tatăl meu Anton Cincu a fost cel dintâi primar, iar eu mulţi ani am stat de asemenea ca primar al acestui târg, pentru a se putea înfiinţa un muzeu original şi o bibliotecă (...) În acest scop declar că donez Primăriei oraşului Tecuci imobilul proprietatea mea, situat în oraşul Tecuci, Str. Carol nr. 12‘‘. Această clădire a fost construită în perioada 1880-1890, sub îndrumarea arhitectului italian Culluri.        

Muzeul de Istorie Tecuci

  Muzeul a fost înfiinţat pe baza colecţiilor particulare ale lui Mihai Dimitriu şi Constantin Solomon, într-o clădire donată de Teodor Cincu. Muzeul a funcţionat până în 1934 în cadrul Liceului comercial din localitate. Din 1934 muzeul s-a îmbogăţit cu colecţia de arheologie achiziţionată de la Mihai Dimitriu, primul custode al unităţii, şi cu o colecţie de coleoptere aparţinând prof. Alecu Alesînschi, colecţie dispărută odată cu reorganizarea muzeului în 1965. În 1974, patrimoniul muzeului a fost îmbogăţit cu materialul arheologic provenit din campaniile 1926 - 1951 efectuate de profesorii Radu şi Ecaterina Vulpe în staţiunea de la Poiana-Nicoreşti (Piroboridava), şi aflate până atunci în depozitele Institutului de Arheologie Bucureşti. Clădirea actuală este monument de arhitectură şi a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A suferit o restaurare a interioarelor în 1965 şi este în curs de restaurare la exterior. Dintre exponate menţionăm: piese din neolitic (topoare, cuţite, râşniţe, ceramică din culturile Cucuteni şi Criş), epoca bronzului (ceramică de Monteoru), epoca fierului (vase de provizii), urcior cu masca zeului Dyonisos, depozite de podoabe şi arme dacice (secolele IV - III a.Ch.), tezaurul de monede emise de cetatea Callatis, din bronz aurit (secolul al III-lea a.Ch.), pahar de sticlă cu inscripţie grecească (secolul al IV-lea p.Ch.); maxilar fosil de rinocer lânos etc. Deţine bunuri culturale clasate în Tezaurul patrimoniului cultural naţional.

TOP